joi, 6 iunie 2013

Moarte...

De o bucata buna de vreme ma tot gandesc la moarte...-nu in general- ci la moartea mea...cum o sa fie ,cum o sa se desfasoare inmormantarea,daca o sa planga x sau z,ce o sa simt eu...Nu sunt nebuna ( sau cel putin asa sper) dar chestia asta cu moartea ma bantuie.Nu imi e frica de moarte ci de ce o sa ramana in urma mea.Tot timpul ma gandesc daca ai mei se vor descurca dupa ce au nu voi mai fii,daca fetele o sa isi gaseasca drumul fara mine,daca .....De fapt cred ca marea problema nu e ca o sa mor,ca asta stim sigur de cand ne nastem ca se va intampla.Ci MODUL in care voi muri ....voi suferi? Va fii rapid? O sa imi dau seama ca mor? Intrebari din astea`` existentiale``....Am ajuns sa ma gandesc in fiecare zi la asta....
Ma intreb daca si altii se gandesc la asta...sau eu o iau razna? Nu imi mai fac planuri de ceva vreme pt ca nu stiu daca are rost,iau fiecare zi asa cum e  si ...ma gandesc din nou la moarte!
Daca mor acum nu imi pare rau de ce am facut in 37 de ani de viata ci imi pare rau de ce NU am facut....nu i-am spus mamei ca o iubesc ,nu le-am strans in brate pe fete in fiecare zi ,nu am fost in Delta ,nu am vizitat Egiptul,nu am facut nici 5% din ce mi-am propus....
Si o intrebare ma chinuie-unde plec ? sau doar raman tarana? Nici o religie din lumea asta nu mi-a dat un raspuns pe care sa il accept ca adevar....O sa ``vad`` cand nu voi mai fii...
Fetele mele vor stii cat le-am iubit? Mama va stii cat am suferit ca nu am PUTUT sa ii spun cat o iubesc si ca stiu cat a suferit si ea? Dzeu stie.....pana atunci..o noua zi...o noua inmormantare ipotetica  ...dar aceleasi intrebari...
Cum o sa fie ????