Moarte...

De o bucata buna de vreme ma tot gandesc la moarte...-nu in general- ci la moartea mea...cum o sa fie ,cum o sa se desfasoare inmormantarea,daca o sa planga x sau z,ce o sa simt eu...Nu sunt nebuna ( sau cel putin asa sper) dar chestia asta cu moartea ma bantuie.Nu imi e frica de moarte ci de ce o sa ramana in urma mea.Tot timpul ma gandesc daca ai mei se vor descurca dupa ce au nu voi mai fii,daca fetele o sa isi gaseasca drumul fara mine,daca .....De fapt cred ca marea problema nu e ca o sa mor,ca asta stim sigur de cand ne nastem ca se va intampla.Ci MODUL in care voi muri ....voi suferi? Va fii rapid? O sa imi dau seama ca mor? Intrebari din astea`` existentiale``....Am ajuns sa ma gandesc in fiecare zi la asta....
Ma intreb daca si altii se gandesc la asta...sau eu o iau razna? Nu imi mai fac planuri de ceva vreme pt ca nu stiu daca are rost,iau fiecare zi asa cum e  si ...ma gandesc din nou la moarte!
Daca mor acum nu imi pare rau de ce am facut in 37 de ani de viata ci imi pare rau de ce NU am facut....nu i-am spus mamei ca o iubesc ,nu le-am strans in brate pe fete in fiecare zi ,nu am fost in Delta ,nu am vizitat Egiptul,nu am facut nici 5% din ce mi-am propus....
Si o intrebare ma chinuie-unde plec ? sau doar raman tarana? Nici o religie din lumea asta nu mi-a dat un raspuns pe care sa il accept ca adevar....O sa ``vad`` cand nu voi mai fii...
Fetele mele vor stii cat le-am iubit? Mama va stii cat am suferit ca nu am PUTUT sa ii spun cat o iubesc si ca stiu cat a suferit si ea? Dzeu stie.....pana atunci..o noua zi...o noua inmormantare ipotetica  ...dar aceleasi intrebari...
Cum o sa fie ????

TATA....

Tata....marele absent din viata mea.De ce, TATA ,nu m-ai iubit?De ce nu ai vrut sa imi cunosti visele ,dorintele,realizarile,esecurile,frumusetea,uratenia,mila,iubirea,deznadejdea,durerea,speranta,disperarea,sufletul,ochii,VIATA?Si daca ai suna acum tot nu as avea curaj sa te intreb nimic din ce as vrea sa te intreb....Ti-as spune doar ceea ce cu disperare simt-DE CE NU MA IUBESTI? La randu-mi sunt parinte,am 2 copii care nu isi cunosc bunicul decat din poze.....dar daca tu nu ai fost tata pentru mine cum le-ai putea fii bunic copiilor mei...?Asa ca azi iti scriu,draga tata.........
                         Draga Tata
,te-am iubit fara a te cunoaste...fara a te simti vreodata langa mine...te-am iubit cu toata fiinta mea asa cum il iubesc pe Dumnezeu ,cu sufletul deschis,cu toata inima mea ,cu toata puterea mea ...asa te-am iubit -TATA! Vine o vreme cand tot ce traiesti nu inseamna nimic fara cei dragi tie . As fii dorit sa te cunosc cum esti de fapt,cu toate calitatile sau defectele tale....Neputand ,am creat o poveste despre tine......o poveste frumoasa dar ....atat.Trec zilele si anii si astept cu neliniste un  telefon.....sa aflu ceva despre tine,orice.
Daca ai fii mort fizic poate ca nu as suferi atat...as spune ca asa a vrut Dumnezeu sa nu ne intalnim nicicand. Dar noi ne-am intalnit TATA ,de vreo 10 ori in 35 de ani......cu gandul de fiecare data ca poate te vad pentru ultima data.DAca ai fii mort te-as plange ca pe un mort drag-dar nu esti mort.....decat poate moral  .Daca as afla ca inainte de a muri mi-ai strigat O DATA numele as putea sa mor si eu,pentru ca as stii ca te-ai gandit in ultima clipa la mine....Dar tu nu esti mort....si evident nu te gandesti niciodata la mine,la COPILUL TAU....Dar ,TATA ,mort sau viu ......tot TATAL meu ramai........
Daca mi-as lua ramas bun de la tine pentru totdeauna nu ti-as reprosa nimic,te-as intreba doar de ce nu  m-ai iubit ? Cand suntem in fata mortii  regretam multe,dar nu mai putem indrepta nimic...

In fata vietii  si a mortii , TATA ,te intreb DE CE???