vineri, 16 decembrie 2011

Muzica-dragostea mea

M-am decis să fac o schimbare  în atitudinea mea față de viață. Nu mai aștept de la ea nimic-îmi iau singură tot ce pot.Încerc și sper să și reușesc să iau tot ce îmi doresc. Familia mea este cel mai important lucru pt mine,dar muzica mă definește.Tot ce fac în viața asta e pt ai mei...dar muzica îmi aparține.Cu ajutorul ei și prin ea eu exist.Mai bine sau mai rău -opiniile sunt împărțite și e normal să fie așa.Muzica este o artă subiectivă-îți place o melodie sau nu,asta nu înseamnă că melodia respectivă nu este de calitate! Îti place sau nu.Nu există artiști care să aibă doar fani și nici un contestatar.Nu vreau să par ce nu sunt,dar nu accept ca alții să îmi spună ce sunt. Mă contestă -e opinia dumnealor.Mă apreciază -e ,din nou,alegerea dumnealor.DAr nu mă voi schimba pt ei ,mă voi schimba dacă Eu simt că muzica mea nu mai are adresabilitate .Muzica,dragostea mea.....Nu am avut ocazia să colaborez cu mulți compozitori. Am doar câteva melodii ``ale mele``.Una compusă de mine și alta încredintată mie de un compozitor. Cânt multe cover-uri ,dar cânt DOAR ce îmi place mie și ce mi se potrivește .Încă îmi permit să îmi aleg drumul , muzical vorbind. Încerc să îi sfătuiesc și pe alții să facă la fel.``Piața dictează``-mi s-a spus.Dar dacă ``piața ``cere numai un anumit gen-pe care eu una nu o să îl cânt pt simplul fapt că sunt interpretă de muzică ușoară ,ce să fac?Să mă apuc să mă ``prostituez`` -muzical vorbind ? LA vârsta mea și la experiența mea de scenă afirm cu tărie că întradevăr ``apa trece ,pietrele rămân``.Am dat zilele trecute un demo unei persoane interesate de serviciile mele ,și după ce l-a ascultat m-a întrebat de ce totuși nu cânt și un anume gen -indicând  o anume interpretă și specificând că dacă măcar 1 melodie din repertoriul dumneaei voi asimila în repertoriul meu voi avea un ``succes nebun``!Am intrebat-o pe doamna : ``Dacă ar trebui să vă operați  pe creier și  în sala de operații ați observa  că doctorul care se pregătește pt operație este doctorul ginecolog l-ați lăsa să vă taie ?DA ,aveți dreptate -și ginecologul este medic-dar are altă specializare -una care nu îi permite să vă opereze PE CREIER,ci eventual în alte zone !Așa e și cu muzica. Și soliștii de ușoara și cei de populară ,manele ,muzică  clasică ,instrumentală ,rock ,etc -sunt soliști -dar fiecare s-a specializat în alt gen.Aș vrea să o aud pe Maria Ciobanu cântând un ``Yesterday``.Ar cânta fără greșeală notele -DAR CUM AR SUNA???CAm așa cum ar suna CARUSO cântând ``Foaie verde mărăcine``sau vreun manelist „Nessun dorma„
Rămân la tarlaua mea muzicală....aici știu cine sunt, cât pot, dacă mai pot, pentru cine pot.
Muzica ``veche`` e depășită ?Dacă nu auzim tam-urile in stomac și ritmurile orientale pe ici pe colo  nu existăm?  Asta e!  Îmi asum eventuala inexistență.

.

vineri, 11 noiembrie 2011

Puteți să îmi luați ochii-ce am vrut să văd am văzut....

„Puteți să îmi luați picioarele-unde am vrut să merg am ajuns...
Puteți să îmi luați ochii -ce am vrut să văd am văzut....
Puteți să îmi luați mâinile -pe cine am vrut să cuprind m-a cuprins....„

miercuri, 19 octombrie 2011

Ne-ați luat bucuria......

Acum câteva zile am avut premieră cu piesa ``Zâna trotuarelor`` scrisă de Ioan Drăgoi.Cine a pășit vreodată în lumea teatrului știe ce înseamnă premiera pt cei implicați. Săptămâni de muncă ,de căutări ,de zbucium se concretizează în seara premierei pe scenă.Într-o oră și jumătate este concentrată toată munca ta de actor.Mai bun sau mai slab .Asta ca o paranteză pentru cei ce emit judecăți nu asupra impresiei artistice ci asupra calităților umane ale actorilor.Deci,premieră......emoții ,inima îți bate nebunește,parcă nu mai știi nimic ,ai uitat textul,îți vine să fugi.....și bate gongul...Începe....ritmul cardiac se stabilizează,emoțiile se temperează puțin  (după primele replici,de obicei)...apar primele râsete ,aplauze și te destinzi...totul merge conform planului.Minutele trec în zbor,scenele încep și se termină ,aplauzele și râsetele te insoțesc dându-ți avânt pentru  a continua.Se apropie finalul,actorii ies la aplauze și  atunci se întâmplă ceva....Actorul vede sala luminată și vede spectatorul...Stăm față în față -unii pe scenă ,alții în sală aplaudând și ne privim...
Ochii se întâlnesc,zâmbetele cresc în intensitate când observi în marea de oameni ce te aplaudă persoane cunoscute.
Dar.......inima se zbate brusc în piept ,ochii ți se umplu de lacrimi și te stăpânești cu greu când îi vezi.....pe foștii  tăi colegi de scenă ,acum simpli spectatori.La rândul lor ,îndurerați ,te privesc și te aplaudă cu sufletul făcut praf.Nu de tine ,de actorul de pe scenă ,colegul lor de o viață-ci de aceia care au pus capăt odiseei lor......
De ce ești trist ARTISTULE? Oamenii te aplaudă,ochii îți zâmbesc -dar tu îi vezi doar pe ei-colegii tăi -pentru care e prea mult să mai calce în teatrul  care le-a zdrobit inimile ,dar o fac ....pentru tine.
CA tu să te bucuri ......Durerea lor și a mea e una ....amintirea doare ,sufletul nu se va vindeca niciodată.
În seara premierei m-am gândit tot timpul la cineva -care e în altă lume acum-și i-am dedicat spectacolul.
DAr noi suntem vii-cel puțin încercăm să ne menținem conștiințele așa .
O viață închinată scenei -o moarte cumplită datorată dorului de scenă.
Cum să mai continui când ...în sală ochii lor te privesc și încearcă -ca și tine-să nu plângă......Noi ,cei de pe scenă .si ei cei care acum sunt spectatori ....suntem unul.Toți ca unul .........triști pe viață.
Ne-ați luat bucuria .....cântarea greu în jocul vostru....

marți, 27 septembrie 2011

Îmi plac oamenii

Îmi plac oamenii ....majoritatea.Sunt dependentă de oameni ....de calitate.Încerc să am în jurul meu oameni.....buni. Evit ,pe cât pot,să mă amestec cu oameni....de alt fel...
Am reușit să înțeleg cum funcționează oamenii:vor să fie fericiți,bogați,frumoși și veșnic tineri...
Eu am reușit să îi înțeleg....cred.
Dar poate că nu mă fac la rându-mi înțeleasă.....
Îmi plac oamenii..dar nu îmi plac profitorii.Îmi plac oamenii ...dar nu îmi plac trădătorii.Îmi plac oamenii..dar nu îmi plac mincinoșii.Îmi plac oamenii ...dar nu îmi plac lașii.Îmi plac oamenii...iar 1-2 exemplare nereușite nu vor putea să mă determine ....să nu îmi placă oamenii.
Nu trăiesc în junglă-dar uneori așa parcă e...o junglă cu câteva maimuțe ( mici,amărâte .care nu deranjează și nu sunt deranjate decât poate de tânțari!),câțiva urangutani (puțin mai mari și nu chiar inofensivi!),vreo 2 bucăți de boa (periculoase rău,dar fiind așa de mari reușești să te ferești !)vreo 10 anofeli leșinați (că nu au mai supt de mult sânge!și multe cobre.
Ce dracu fac ele în junglă,nu știu....că mi se pare că-s cam departe de „habitatul„ natural....
Mă rog....multe vietăți întâlnești în jungla mea....Câte o potaie rătăcită își găsește sfârșitul după ce cobra i-a ieșit în cale.Un anofel epuizat de atâta „bâzâială„ mai are puterea să deranjeze liniștea ,dar mai rar.
Nu de alta dar cobra regală e prin preajmă......Și în lipsă de vreo maimuță poate și un anofel poate reprezenta o captură pe panoplia cobrei regale.
Dar iată că în jungla mea este și o mangustă.Cobra știe și se ferește la rându-i .....
Pentru ea,pentru cobra regală EU pot fii mangusta...dacă vreau.
Dar mie îmi plac oamenii.....nu cobrele.Deci prefer să rămân printre ei.

miercuri, 14 septembrie 2011

Principii...

Cu toții avem principii.Unii le respectă o viață întreagă ,alții le schimbă pe parcurs.Nu despre asta doresc să vorbesc,nu asta vreau să vă împărtășesc.
Doresc să expun câteva principii personale referitoare la profesia mea.Nu de alta ,dar poate doriți să aflați mai multe despre mine în cazul în care mă solicitați dpdv profesional.
Așadar......
1.Sunt un om foarte serios.
2.Nu sunt o persoana „fițoasă„
3.Dacă vă prezint un „produs „artistic și vă decideți să lucrăm împreună ceea ce vă este prezentat veți primi-repertoriu,timp alocat,calitatea specificată,OAMENII (terțe persoane-ex dj,trupă,solist etc)
4.Niciodată nu fac compromisuri in ceea ce priveste CALITATEA.
5.Ceea ce se negociază și se stabilește se respectă-DE AMBELE PĂRȚI IMPLICATE
6.Nu fac orice pentru bani.
7.Nu mă interesează relațiile întămplătoare.
8.Mă plătiți pentru prestație ,nu mă „cumpărați „pe mine .
9.Cânt muzică ușoară ,în cazul în care doriți și un program mai „relaxat„ (tango,vals,etno) acest lucru este realizabil,dar nu cânt manele sau muzică populară.
10.În ceea ce privește onorariul ceea ce se negociază se respectă.Nu cer bani în plus și nu accept „variante„ de genul- „ne vedem peste câteva zile pentru a mă achita față de dumneavoastră.„
11.Orele de prezentare la eveniment și cele precizate pentru încheierea sa se respecta ÎNTOTDEAUNA:
12.Punctualitatea este din punctul meu de vedere o condiție esențială .Apar ÎNTOTDEAUNA la timp.
13.Nu contactez terțe persoane pt evenimente(decât cele pentru care am aprobarea lor să o fac -ex dj).
14.Nu negociez cu terțe persoane pe care la doriți la evenimentul dv-eventual vă ajut să îi contactați și veți negocia personal cu ele.
15.Lucrez și cu oamenii aleși de dumneavoastră(-ex trupă de muzică populară.dj etc)
16.La evenimentul dumneavoastra,dv hotarîți ce doriți dpdv muzical.
Sper că cele de mai sus dau răspunsuri celor interesați.Aceste principii,cum le-am numit eu ,îmi aparțin și nu sunt menite să „sperie„ posibili colaboratori .

vineri, 29 iulie 2011

Cum ai putut?...

``Când am fost un căţeluş, te-am binedispus cu împleticelile mele, şi te-am făcut să râzi. Ziceai că sunt copilul tău, şi indiferent de câte perechi de pantofi ţi-am distrus şi de câte perne am smotocit, am devenit prietenul tău cel mai bun. Ori de câte ori am fost 'rău', îmi arătai degetul şi mă intrebai 'Cum ai putut?' Apoi te uitai în ochii mei nevinovaţi, te cuceream şi mă rostogoleai, ne jucam şi mă mângâiai pe burtică. A durat ceva mai mult timp până am învăţat că treburile se fac afară, dar eram primul tău căţel şi tu erai teribil de ocupat. Într-un final, am inţeles despre ce era vorba, chiar dacă nu ai ştiut cum să-mi spui, astfel că, până la urmă, împreună, am reuşit să depăşim graniţele comunicării existente între noi. Îmi amintesc acele nopţi în care mă strecuram lângă tine în pat şi îţi ascultam confidenţele şi visele secrete. Era tot ce-mi doream, să fiu lângă tine, chiar şi în momentele în care tu nu erai conştient de acest fapt. Erau clipele în care credeam că viaţa e perfectă.

Am strâns atâtea amintiri plăcute alături de tine, încât au să-mi ajungă pentru mai multe vieţi. Ţin minte plimbările lungi prin pădure, alergările prin parc, excursiile cu maşina, îmi amintesc chiar şi clipele când mâncam împreună îngheţată (eu ronţăiam cornetul, deoarece 'îngheţata este rea pentru câini' aşa ziceai). Dupămasa moţăiam cuminţel la soare aşteptând să vii acasă, chiar dacă de cele mai multe ori, apăreai doar la sfârşitul zilei. Apoi, treptat, ai început să-ţi petreci mai tot timpul la locul de munca, întrucât trebuia să-ţi clădeşti o carieră. Ai înaintat în vârstă, şi ai început să-ţi cauţi perechea. Te-am aşteptat cu răbdare, ţi-am stat alături şi te-am consolat când veneai cu inima zdrobită de dezamăgiri. Nu ţi-am judecat niciodată deciziile, nici chiar atunci când chiar şi tu erai conştient că te-ai înşelat. Chiar dacă şi eu sufeream alături de tine, încercam să mă arăt vesel când te întorceai acasă, îmi doream să pot pune un zâmbet pe faţa ta. Una din cele mai fericite zile din viaţa mea, a fost când ai venit acasă cu ea. Am ştiut de cum v-am văzut că ea este aleasa. Chiar dacă am mirosit că nu este o persoană iubitoare de câini, nu mi-am făcut probleme. Am primit-o în casa noastră, am îndrăgit-o şi am ascultat-o. Eram fericit, pentru că şi tu erai fericit, şi pentru mine, doar asta conta. Apoi, au apărut şi copilaşii voştri. M-am bucurat alături de voi, ca şi cum ar fi fost ai mei. Eram fascinat de culoarea lor rozulie, de mirosul lor, de scâncetele firave care se auzeau din pătuţuri. Vroiam să-i îngrijesc aşa cum îi ingrijeaţi voi, doar că eraţi îngrijoraţi să nu-i rănesc cumva. Aşa că, îmi petreceam timpul închis în cealaltă cameră, sau în cuşca pe care mi-ai construit-o în curte. Stăteam cu botul pe labe, şi visam cu ochii deschişi. Visam ca sunt cu voi lângă puiuţii voştri, că suntem o familie numeroasă şi fericită. Numai eu ştiu cum îi iubeam şi cum îmi doream să fiu lângă ei, aşa că am devenit un 'prizonier al iubirii'.

După ce au început să crească, am devenit prietenul lor. Se agăţau de blana mea, şi se sprijineau pe spinarea mea, ca să-şi poată ţine echilibrul pe picioruşele lor micuţe. Îmi băgau degetele în ochi, îmi cercetau curioşi urechile, îmi dădeau sărutari pe nas. Mă simţeam la fel ca la început, prin atingerea lor simţeam parcă mângâierile tale de când eram mic. Iubeam atingerile lor, întrucât ale tale erau din ce în ce mai rare. Simţeam că viaţa mea are din nou un rost. Simţeam că trăiesc un nou început. Am fost primul care i-a văzut făcând primii paşi, aşa că, am şters cu buretele toate suferinţele. Am simţit că răbdarea şi strădaniile mele de a vă fi pe plac, au fost răsplătite. Mă strecuram în patul lor şi le ascultam respiraţia uşoară şi le vegheam visele, la fel cum mă strecuram lângă tine când eram puiandru. Aşa te aşteptam să te întorci de la servici, şi i-aş fi apărat cu preţul vieţii mele dacă ar fi fost nevoie.

A fost o perioadă în care, când alţii te întrebau dacă ai câine, scoteai mândru o fotografie cu mine din portofel şi le povesteai cât de bine ne înţelegem. În ultimul timp, însă, răspundeai 'da' şi schimbai subiectul. Când nu te mai ajungeai cu banii, jucăriile mele şi zgarda pe care le primeam în fiecare primăvară, erau primele tăiate de pe listă. La început eram 'câinele tău' acum eram 'doar un câine'. Acum, ţi s-a oferit şansa de a te muta cu serviciul în alt oraş pentru un job mai bine plătit. Te vei muta, împreună cu familia, într-un apartament, în care nu este voie cu animale de companie. Aţi luat această decizie, pentru că aşa este cel mai bine pentru 'familie', deşi a fost un timp când eu eram singura ta 'familie'. Am fost încântat de plimbarea cu maşina până am ajuns la adăpostul de animale. Odată ajuns acolo, am simţit că mirosea ciudat, a câini, a pisici ... a frică. Părea un loc lipsit de speranţă, un loc uitat pâna şi de Bunul D-zeu. Ai completat documentele şi le-ai spus tinerilor de acolo 'ştiu că veţi găsi o casă bună pentru el'. Au dat din umeri şi au coborât privirea în pământ. Ei ştiu greutăţile cu care se confruntă cu un câine de vârstă mijlocie, chiar şi unul cu 'acte', aşa că nu au promis nimic. A trebuit să-i rogi pe copii să dea drumul zgărzii, apoi a trebuit să te chinui să le desfaci degetelele încleştate pe lesă. Ţin minte cum strigau, cum te rugau, cum implorau "Nu, tati! Te rugăm nu-i lăsa să ne ia câinele!" Atunci, m-am îngrijorat pentru ei, pentru modul în care vor înţelege mai târziu în viaţă, ce este prietenia, loialitatea, dragostea, responsabilitatea şi respectul pentru orice formă de viaţă. Tu ... m-ai mângâiat uşor pe cap, de bun ramas, mi-ai evitat privirea, aşa că am plecat şi eu capul în pamint, în timp ce, politicos, ai refuzat să păstrezi ca ultimă amintire zgarda şi lesa. Aveai o întâlnire la care trebuia să ajungi, aşa cum aveam şi eu una ...

Apoi, ai plecat. Tinerii s-au apucat să pună la loc hârtiile, şi spuneau că, probabil, tu ştiai de mutarea asta cu ceva vreme înainte, dar că nu ai încercat să-mi cauţi altă familie care să mă vrea. Unul dintre ei, şi-a întors capul într-o parte, şi în timp ce îşi stergea o lacrimă a întrebat ... 'Cum ai putut?' Altfel, sunt foarte drăguţi cu noi. Încearcă să-şi facă timp pentru fiecare dintre noi, să ne aducă în fiecare zi câte o rază de speranţă, deşi programul lor este destul de încârcat. Cu mâncarea nu e problemă, doar că de câteva zile nu mai am poftă de mâncare. La început, săream în faţă când era zi de vizită. Speram să fi şi tu printre oamenii care veneau să adopte un câine. Speram că te-ai răzgândit. Speram că totul nu este decât un vis urât. Când am realizat că asta nu se va întâmpla, am sperat că printre oamenii aceia, se va găsi unul căruia să-i placă de mine, şi care m-ar fi putut salva. Apoi, văzându-i în jurul meu pe puiandrii care nu îşi puteau face loc să ajungă în faţă, mi-am zis că nu e corect să concurez cu ei. Am văzut că toţi oamenii care veneau acolo, erau cuceriţi de drăgălăşenia ăstora mici. Am hotarât să le dau măcar lor o şansă, ei aveau o viaţă întreagă înainte, aşa că m-am retras într-un colţ îndepărtat şi am aşteptat.

I-am auzit paşii ... ştiam că a venit după mine. Era la sfârşitul zilei ... am mers tăcuţi de-a lungul unui culoar într-o cameră separată. Era o camera goală, doar o masă, iar într-un colţ am zărit o carte de rugăciuni luminată de flacăra jucăuşă a unei lumânări. O cameră goală, dar plină de o linişte binecuvântată. M-a ridicat pe masă şi, în timp ce-şi plimba mâinile pe capul şi urechile mele, mi-a şoptit să nu am nicio teamă. Inima mea a început să zvâcnească, însă m-am liniştit repede, anticipând clipele ce vor veni. Brusc, am fost învăluit de un sentiment de uşurare, brusc, mi-am dat seama că zilele mele de prizonierat în dragoste ... s-au terminat. Printre clipele de visare şi aducere aminte, am simţit că sufletul ei era plin de remuşcări. Am simţit că toate grijile mele le-a luat asupra ei. Mi-a strâns pe un picior din faţă un garou, în timp ce o lacrimă i-a căzut de pe obraz. I-am lins lacrima de pe mână, aşa cum te lingeam şi pe tine când căutai alinare. Am simţit o înţepătură, şi lichidul rece împrăştiindu-se în corpul meu. Mi-am lăsat capul într-o parte, moment în care privirile ni s-au întâlnit. Privind-o în ochi am murmurat 'cum ai putut?'. Ca şi cum ar fi înţeles limbajul meu, m-a îmbrăţişat şi mi-a raspuns 'îmi pare aşa de rău' şi s-a grăbit să-mi explice că rolul ei este să se asigure că voi ajunge într-un loc mai bun, într-un loc în care nu voi mai fi ignorat, sau abuzat sau abandonat. Rolul ei este să mă trimită într-un loc plin de dragoste, un loc plin de lumină, care nu seamănă deloc cu tot ce cunoşteam eu despre viaţa pământească. Cu ultimele farâme de energie, am încercat să-i transmit printr-o bătaie din coadă, că acel 'cum ai putut', nu îi era adresat ei, ... ci ţie. Îţi era adresat ţie, bunul şi iubitul meu stăpân. Chiar şi în ultimele momente din viaţă, gândul meu a fost îndreptat spre tine. Te voi aştepta să ne reîntâlnim în acea lume minunată, spre care eu mă îndrept acum, mă voi gândi la tine şi te voi aştepta pentru totdeauna. Fie ca toţi cei dragi tie, să te iubească şi să-ţi fie loiali, cel puţin pe cât te-am iubit şi ti-am fost eu.

Sfârşit``

Acest text ai apartine lui Jim Willis si datorita lui mi-am amintit din nou  de MAX-catelul meu -si am plans din nou....

miercuri, 20 iulie 2011

Cum să slăbim.....

De când mă știu am fost „plinuță„...Nu am avut întotdeauna atâtea kg ca acum (!) dar nu țin minte să fii avut mai puțin de 70 kg -în viața de adult,logic!,nu când eram mică.Ce țin minte din copilărie este că eu -copilul-eram asaltată de rude care mă hrăneau „pt că nu aveam tată„! Să ne înțelegem ,nu am venit pe lume din neant....tatăl meu există,știu cine este,a fost căsătorit cu mama ,etc...dar nu a fost alături de mine decât primele 7 luni din viața mea....de aici povestea cu „nu am tată„„!Deci rudele mele ,care mai de care ,mă hrăneau ca și cum mâncarea ar fii putut suplini lipsa dragostei.....mă rog ,așa au crezut ele că e bine.La un moment dat m-am trezit că aveam 90 kg la 16 ani!!!! ”pt că nu aveam tată” și pentru că eram săraci.Pe bune eram săraci,nu mâncam prea des și altceva în afară de fasole sau cartofi asezonați cu ...pâine -că te saturi-.Așa .și mama s-a uitat la mine și a început să mă transforme în cobai .Cobai care să încerce toate curele de slăbire aflate de la țața Floarea sau nenea Gicu ,sau din ziar,tv sau din gură în gură ( a se citi oral!)Au trecut ani de cure,de plănsete,de sfinți coborâți din cer ( de mine),de sentimente de vină ,de râsete ale altor adolescenți sau de neputință ( a mamei!).Până la urmă mama m-a trimis la aerobic.... Și pot să vă spun cu mâna pe inimă că mi-a plăcut f tare acolo-mă rupea în 2 Lili (antrenoarea),mă storcea de apă (și de putere sauna) după care mă lua la „frământat„ maseurul!Frateeeeeee,am slăbit 27 kg în 6 luni!!!!!! Ce fericire!Extaz de-a dreptul....Am terminat școala m-am angajat  ,m-am măritat,am făcut copii-mă rog, ca fiecare-și într-o zi m-am uitat iar în oglindă....Iar eram (sunt!)grasă.Unii  imi reproșează că nu dau 2 bani pe „aspectul meu„alții -mai puțini diplomați-renunță definitiv la amiciția cu mine că „nu dau bine„,iar eu mă uit în oglindă și iacătă-mă.......din nou la aerobic,la taeboo, la zumba și la alte nebunii .Nu în căutarea celor care nu au știut să „vadă„ dincolo de colăceii mei,ci în căutarea respectului de sine.Respect pe care recunosc că l=am lăsat pe undeva pe drum......doar există haine largi sau negre....Iar celor care nu m-au văzut pe MINE  în muntele de femeie care sunt nu imi rămâne decât să le dau DELETE din capul sau viața mea.
Apropo,am început să slăbesc...pt că așa vreau eu,pt mine ,nu pentru „imagine„!Consider că imaginea ține în primul rând de calitatea de Om și mai apoi de kg,haine,pantofi ,apariții tv,etc.Cînd începe stagiunea vom relua „Burtiplici și Tontonici„,Chiar dacă Burtiplici va fii mai slăbuț cu „cîteva kg„!!! Nu cred că vreun copil din sală va vedea vreo schimbare..pentru că eu ARTISTUL nu am kg în plus,părul roșu sau 171cm înălțime.Eu sunt cea care bucură copiii,cea care cântă și râde cu ei și nimic altceva nu contează.
Cum să slăbim????Habar nu am ....fiecare funcționează altfel dar știu sigur că există 1 singură pilulă magică...
PILULA DE IUBIRE.......

luni, 11 iulie 2011

Muzica nunții tale-cea mai bună !!!!!Soliști și trupe pentru nunți din județul Hunedoara

Datorită solicitărilor primite de a posta demo-uri pt cei interesați de serviciile  mele voi face acest lucru aici ,sfecificând că materialele  video de mai jos mi-au fost puse la dispoziție de d-na Valentina Melcea-Mureșan,au fost realizate și cu participarea lui Florin Mureșan și avem  acordul mirilor la a căror nuntă s-au filmat pt a le putea face publice.                                                                                                            
Doresc să fac câteva precizări: în cazul în care imaginile de mai jos  vă vor  convinge și doriți să particip la
evenimentul dumneavoastră există posibilitatea  de a alege între mai multe tipuri de servicii muzicale.                                                                                           
1.Roxana Olșanschi -varianta solo (pe toata durata evenimentului sau pe programe a 45 min fiecare)      
2 .Roxana Olșanschi si un dj cu experiență -Mihai Feier-(pe toata durata evenimentului )                           
3. Roxana Olșanschi +trupa de muzica populara (pe toata durata evenimentului)                                         
Calitate,profesionism,excelență pot fii puse la dispoziția dumneavoastră cu un singur telefon!
video
video
video
video
video
                                           

Calitate,profesionism,excelență !

joi, 30 iunie 2011

''Burtiplici şi Tontonici''...reloaded!!!!!

Am revenit la spectacolul care nu demult a avut premiera- ''Burtiplici şi Tontonici''-pentru câteva date suplimentare.Acest spectacol este realizat în întregime de cei implicaţi -adică Roxana Olşanschi (subsemnata) în rolul Burtiplici ,Radu Pavel în rolul Tontonici şi Mihai Panaitescu -regizor.Ce înseamnă mai concret acest lucru?Subsemnata a scris textele melodiilor şi a compus efectiv muzica (aranjamentul muzical îi aparţine lui Marci Costa),iar împreună cu Radu P.şi Mihai P. am realizat în întregime scenariul spectacolului.
Cei prezenţi la spectacolele noastre din turneul realizat prin judeţ au apreciat munca noastră şi de aceea m-am simţit datoare să le mulţumesc pentru susţinere,pt aprecieri şi mai ales  pt faptul că ne-au primit cu inima deschisă.Pozele care urmează sunt mai grăitoare decât 1000 de cuvinte.....












Aşadar ''Burtiplici şi Tontonici ''revin din toamnă în faţa micilor şi mai marilor spectatori!!!!Pînă la toamnă,dacă vă este dor de noi puteţi să vă aduceţi aminte de noi privind aceste fotografii realizate de Mihai Panaitescu .

marți, 21 iunie 2011

Despre muzică şi ....aspiranţi

``Muzica ,dragostea mea``...Era numele unui spectacol drag ,drag pt că toţi eram încă acolo.Toţi colegii  ,prietenii ,chiar şi duşmanii....toţi! a fost poate unul dintre cele mai dragi spectacole mie....pentru că ,atunci nu ştiam ,dar avea să fie printre ultimele noastre spectacole împreună. A ieşit destul de bine ,zic eu,asta pentru că Ţoc şi-a dat interesul şi a orchestrat absolut toate piesele pe care le doream a le cânta ,băieţii din orchestră au fost ``stârniţi`` a da ce era mai bun în ei de multitudinea de piese şi de complexitatea lor,soliştii s-au dat în voci care mai de care, actorii şi balerinele de asemenea .A fost odată.....
Azi vorbesc despre prezent şi viitor, nu despre trecut.Aşadar muzica.....şi aspiranţii la succes .E greu de înghiţit că atâţia ani ai muncit ,şi încă o faci ,pentru 3 minute de glorie sau...noroi. Nu înţeleg prea multi de ce naiba ne trebuie nouă vocalize ,exerciţii de respiraţie , dicţie etc.De ce trebuie să munceşti când poţi obţine altfel ? De obicei cu fusta potrivită pare a fii de ajuns.Habar nu ai ce faci ,cânţi cum crezi tu că e bine,te ``dai în bărci`` -că voce mai puţin ai- ,cu mult tupeu şi poate şi ajutaţi de cei care profită de tine,şi tu -culmea- nici nu vezi asta,şi iată-te mare star.STAR FOODS...vorba cupletului celebru.Ajungi să crezi că e de ajuns atât şi începi să capeţi fiţe de mare vedetă .Asta nu e bine ,rochia asta e prea lungă (!!!) ,piesa asta nu iţi pune în  evidenţa vocea (A se citi picioarele !) şi iacă aşa ţi se duce ``buhul`` ce tare eşti. Tare de cap ,eventual, da tu nu şi nu-eşti artistă .Şi poate nici nu eşti de vină.....poate sistemul ăsta -complet răsturnat-  de valori e de vină pentru figurile din capul tău .Poate părinţii nu mai vor să mai muncească şi te trimit pe tine la ``cântat``,că au auzit ei că se câştigă.....Asta cu ``cântatul`` e cruntă .Cum naiba să reziste scenele patriei cu atâţia ``talentaţi`` pe ele??? Mă tot întreb....Şi ajung din nou la aspiranţi....Cei care vor dar nu realizează că nu prea pot.Să cânte ,evident.Că de dat ochii peste cap, de aere de dive şi figuri pe masură ,asta da! Asta pot !Nu sunt cinică ,sau încerc să nu fiu.DAr toate fufele astea într-o zi vor cădea din norişorul de poveste pe care şi-au clădit aşa zisele viitoare cariere muzicale,şi vor ajunge ....unde credeţi .Cu delicatul poponeţ pe un taburet într-o piaţă vânzând banane!!!
Şi ce plânsete,ce blesteme vor curge ,câte râuri de lacrimi şi suspine.....Pentru simplu motiv că nu au avut bunul simţ şi decenţa să se asculte!Inainte de a se crede mici zeiţe sau zei,că e valabil şi pentru domni,înainte de a ieşi pe scenă sau  la tv ,să treaca şi pe la nişte oameni de muzică ,că sunt pline şcolile ,liceele şi şcolile de artă de îndrumători,oameni care să pună bazele unei cariere muzicale solide bazate pe talent şi foarte multă muncă.Extrem de multă muncă....ani de zile de sacrificii,nereuşite,încercări,succese sau decepţii.Muzica ,dragostea mea.....
Dar oare câţi dintre cei care ne împuie capul cu ``cântecele lor`` făcute din butoane şi cântate cu Melodyne vor rămâne în culmile gloriei mai mult de un sezon???Până li se urcă la cap şi se hotarăsc că Românica e prea mică pentru ``talentul `` nemaivăzut pe care il posedă (sâc !) şi părăsesc meleagurile natale (Multumesc ţie Doamne!) plecând în... Tanganica la cules de lauri ( a se citi din nou banane!),sau se mărită.Cu un mare bogataş care le va ţine pe palme (sau, mă rog, între 2 perechi de palme),şi cu ajutorul căruia va atinge ``maturitatea artistică necesară pentru perpetuarea....`` speciei !Atât!
``Succesuri`` depline vă doresc ,şi să ne chemaţi şi pe noi la botez-să cântăm ,evident! ce credeaţi?HIHIHI
(aici aş fii simţit nevoia să adaug o poză cu ``atitudine`` dar poate e mai bine să nu o fac.....nu de alta ,la câtă ``altitudine`` e nevoie pentru muzică  nu încăpea poza pe blog!!!!!!!)
Ne vedem la piaţă....la banane,evident!

sâmbătă, 18 iunie 2011

Drumuri noi

``A venit vacanţa ...cu trenul de Franţa!!!!``Parcă aşa era,nu ?Mergem la mare,la soare ,ne bronzăm ,facem planuri etc.
Schimbăm decorul ,serviciul,prietenii,mă rog- fiecare cum poate.Iarna e departe ,problemele se văd mai puţin când mergi cu prietenii la o bere!Sau , nu?
Drumuri noi ne aşteaptă pe toţi.Nu va fii mereu vară ,nu vom fii veşnic în concediu....Unde mergem......când revenim de unde suntem acum plecaţi? Ne hotărâm brusc să facem ceva nou.De exemplu să ne schimbăm serviciul.Asta dacă cumva mai avem serviciu.Dacă nu e ,nici o problemă , nu am văzut pe nimeni să moară de foame......încă.Dacă problema e rezolvată  trecem la următoarea-schimbăm ceva în casă.Patul,un dulap,zugrăveala ,sau.....soţul (hi,hi,hi).Ceva trebuie schimbat,nu că ar fii nevoie, dar intrăm iar în  febră .Hai să facem ceva!!!! Bine ,bine ,dar ce ?  Nu ştiu ,mai vedem ,mai căutăm....
Şi dacă şi asta am rezolvat-o,trecem la prieteni.Cu aceştia terminăm repede.Nu de alta dar nu sunt foarte mulţi cei pe care îi considerăm prieteni şi nu amici.Ce facem cu ei ?Îi trecem pe`` lista lui Schindler`` şi îi salvăm ? Sau ne facem alţii noi ? Şi pe cei vechi îi trimitem la reciclare urmând ca atunci când vor încheia procesul să îi reprimim ? În cercul nostru ,cum unde ?Sau mai bine în loc să facem asta ne dăm  2 perechi de palme uitându-ne în oglindă şi poate vedem că nici noi nu suntem perfecţi ,nu suntem decât vechii prieteni ai cuiva ? Cei noi sunt bineprimiţi -atâta timp cât la baza prieteniei ce se naşte nu stau interese care nu au de a face cu prietenia ci  cu altceva..
Drumuri noi -pentru cei ce îşi doresc asta.
Eu mi-am ales drumul şi să fiu a naibii dacă  nu sunt mândră ca sunt încă pe el!!!!Serviciu ,casă ,prieteni -mai am încă.Nu suntem toţi cei care am început drumul ,unii au plecat ,unii s-au întors.unii au murit ,alţii au înviat . Constanta pe drumul meu e chiar drumul.......Nu mai schimb nimic .Îi las pe cei care încă îşi caută drumul să o facă .Drumuri noi-pe drumul meu.

marți, 7 iunie 2011

SPECTACOL -VINE VACANŢA!!!

Se termină anul şcolar şi ca o încununare a eforturilor depuse de elevi,părinţi şi îndrumător-respectiv subsemnata-s-a născut spectacolul VINE VACANŢA!!!!Vă aşteptăm cu drag să ne fiţi aproape-pt a încuraja generaţia de talente care se naşte.În data de 12 iunie de la ora 18 la Galeria Real-căreia îi mulţumim pt sprijin, vă aşteptăm în nr cât mai mare!!!!

vineri, 27 mai 2011

TURNEU!!!!!!!

Dragi copii ,Burtiplici şi Tontonici vin la voi!!! De ziua copilului vă oferim cadou noul nostru spectacol -``Burtiplici şi Tontonici``!!!În perioada 29 mai -4 iunie plecăm în turneu!!!!!Dacă doriţi să vedeţi isprăvile lui Burtiplici şi jongleriile lui Tontonici vă aşteptăm să cantaţi şi să dansaţi alături de noi -după următorul program:
30 mai ora 12,00-Vaţa de Jos
30 mai ora 19,00-Hărău
31 mai ora 10,00-Dobra
31 mai ora 13,00-Deva
31 mai ora 18,00-Orăştie
1 iunie ora 10,00-Certej
1 iunie ora 18,30-Simeria
3 iunie ora 12,00-Ribiţa
4 iunie ora 17,00-Călan
Vă asteptăm cu drag!!!!!!
Burtiplici

duminică, 1 mai 2011

Despre Bulă...

video
După cum vă anunţam acum câteva săptămâni am avut onoarea de a fii invitată,prin amabilitatea VAlentinei Melcea ,la emisiunea ``Te vreau langă mine `` pe Kanal D.În urma mesajelor dv postez aici monologul ``Dreptul la umor`` sau ``Despre Bulă..``scris de Aurel Storin ,monolog care înţeleg că a fost f.apreciat.
Imaginile de mai jos sunt din emisiunea ``Valeverde``transmisă pe Favorit Tv în anul 2010,emisiune moderată de aceiaşi Valentina Melcea
Aşadar ~~Despre Bulă...~~ cu subsemnata....

joi, 21 aprilie 2011

Replică la imortalitate

În secunda în care am realizat ce sunt m-am speriat.Sunt OM.Deci ,sunt muritoare,sufăr,simt,mă bucur,plâng ,râd,iubesc ,urăsc,etc...şi toate astea într-o viaţă.Am realizat că am trecut de tinereţe ,am ajuns la maturitate înainte de a apuca să TRĂIESC.Dar cine spune că nu poţi TRĂI la orice vârstă?Da,nu mai am 20 de ani,am ``îmbătrânit`` cum imi tot spune un personaj cu care mă întâlnesc aproape zilnic,``nu mai sunt tânără ``pt că nu mai am 18 ani.E adevarat,dar la fel de adevarat e că acelaşi personaj are de 2 ori vârsta mea,şi nu numai că nu realizează ce de rahat e să spui unei femei că `` a îmbătrânit``,dar ce e mai grav e că nu realizează că tocmai el e matusalemic,nu prin vârstă neapărat ci prin conceptii.Nu am 18 ani,am 35 dar nu am murit!!!Incă!!!Artist,slujbaş cultural,sau ce mama naibii mai cred unii că sunt eu,trăieşte şi dincolo de viaţa fizică ,prin creaţia sa,prin opera sa,prin munca sa.Nu am scris vreo capodoperă,nu am jucat Romeo şi Julieta,ci doar Burtiplici,Doamna Peachum,doamna Măcris,Nuţi,Motănel,Bufniţa,Mousie,Linke Linzălot,hoţ,barman,Pietro Paturinni,dar cel mai important rol pe care l-am ``jucat`` şi sper să îl mai pot ``juca`` ani buni e tocmai rolul Roxana Olşanschi.Sunt bătrână????Poate am riduri,dar sufletul meu nu îmbătrâneşte când vor duşmanii ci ,după cum zicea şi Marquez ,atunci când nu mai iubeşte.Eu iubesc,deci încă sunt tânără,nu?
La vreme de taină,în Săptămâna Patimilor,ştiu că nu sunt vreun sfânt,discipol sau învăţător.Sunt doar un Om.Azi .Poate maine sunt doar ţărână.Dar azi ,când încă pot vreau să îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat mintea şi sufletul pe care mi le-a dat.Sunt perfecte pt mine.Mama ....e cu mine azi.Şi maine poate ...Când voi înceta a fii Om sper să devin doar ţărână.Nu sunt decât muritoare.Şi voi la fel,ştiţi asta, nu? MAybe this time....vorba cântecului.Dacă ar fii să mă mai nasc o dată tot Om aş vrea să fiu,nu zeu.Să plâng,să râd,să cânt,să mă bucur,să iubesc,să sufăr...SĂ SIMT.

marți, 12 aprilie 2011

NE VEDEM LA KANAL D

Joi,14.04.2011,prin amabilitatea Valentinei Melcea,ma puteti asculta si vedea la emisiunea ~~TE VREAU LANGA MINE~~transmisa pe postul tv KANAL D,incepand cu ora 13,15.Sper sa va placa.Astept ulterior pareri sau sugestii.

luni, 4 aprilie 2011

Simplitate

Nu sunt un om simplu.Nu ma refer la conditia sociala,cea morala si nici macar cea etica.Nu sunt un om simplu,desi credeam ca sunt.Simplitatea poate fii uneori tot ce iti trebuie ca sa fii fericit.Nu sunt un om simplu,dat incerc sa fiu un om fericit.Vreau sa am steaua mea-vorba celebrului cantec-dar poate steaua mea e ...tocmai sa nu fiu stea.Ci doar o Luna care graviteaza in jurul stelelor.Stiu ca sunt importanta pt cei dragi mie si asta imi ajunge-sunt STEAUA lor.Atat.Uneori e suficient .Alteori sper la mai mult.Uneori reusesc,alteori nu.Dar nu uit niciodata ca pt unii oameni sunt nu o stea oarecare ci SOARELE.Si e bine.Simplitatea ....e de prost gust,spunea cineva.Eu cred ca fiecare are dreptul la o opinie.fiecare are un loc sub soare,fiecare e o stea pt altcineva,fiecare are drumul lui.Si daca uneori se intampla sa realizam ca nu suntem simpli avem dreptul nu fim .Nu sunt un om simplu,dar sunt un om deschis.Nu sunt un om simplu,dar sunt un om corect.Nu sunt un om simplu ,dar ceea ce simt e simplu.Nu vreau sa ma steaua mea.De ce?Pt ca deja o am.Am invata in ultimele luni o lectie dura.Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti,zice un proverb.Dar ce faci cand propria inima nu te lasa sa traiesti?Cand nu te lasa inima,desi creierul urla ,sa-i dai dracului pe toti ,si sa traiesti cum vrei.Ca o stea,sau nu.In lumina rampei,sau in intunericul culisei.Azi vreau sa fiu stea,maine vreau sa fiu un om simplu.Daca vointa mea nu imi mai apartine ,e doar vina inimii mele.Care nu uita,desi ar vrea.Care uita,desi nu poate.Care vrea si poate,dar...Nu sunt un om simplu...dar cat as vrea sa fiu.....uneori. Sau nu?

duminică, 3 aprilie 2011

Va invit la concert!!!!

Corala camerala ``Sargetia`` Deva va invita duminica ,3 aprilie,orele 19 la `` Concert de muzica corala si instrumentala``.Participa ca interpreti profesori si elevi de la Liceul de muzica si arte plastice ``Sigismund Toduta`` Deva.
Dirijor prof.Nicolae Icobescu.
Prezinta Roxana Olsanschi

duminică, 27 martie 2011

Cine sunt?

``CABARET``-UAT TG MURES




CLASA DE ACTORIE-PAPUSI,MARIONETE,UAT TG MURES

MUZICA,VIATA MEA....

TEATRUL, SUFLETUL MEU...

PRIETENII MEI....


AMINTIRI....DIN VIATA DE ARTIST




IPOSTAZE -ACEIASI...DAR DIFERITA










CINE SUNT? EU!

vineri, 18 martie 2011

IN LOC DE FINAL........

''Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă de cârpă și mi-ar dărui o bucățică de viață ,probabil că nu aș spune tot ceea ce gândesc însă în mod categoric aș gândi tot ceea ce zic.Aș da valoare lucrurilor ,dar nu pentru ce valorează,ci pentru ce semnifică.Aș dormi mai puțin dar aș visa mai mult,înțelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii pierdem 60 de secunde de lumină. Aș merge când ceilalți se opresc,m-aș trezi când ceilalți dorm.....
Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucaţică de viaţă m-aş îmbraca
foarte modest ,m-aș întinde la soare și aș lăsa la vedere nu numai corpul cât mai ales sufletul meu....Aș uda cu lacrimile mele trandafirii.....Dumnezeul meu,dacă aș avea o bucățică de viață....N-aș lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc ,că îi iubesc. Oamenilor le-aș demonstra cât se înșeală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc ,neştiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc!Unui copil i-aş da aripi,dar l-aş lăsa să înveţe să zboare
singur.
Pe bătrâni i-aş învaţa că moartea nu vine cu bătrâneţea ci cu uitarea......
Am învăţat că un om are dreptul să se uite în jos la altul doar atunci când ar trebui să îl ajute să se ridice....'' [Gabriel Garcia Marquez]

miercuri, 2 martie 2011

De ce,Doamne?

Ne întrebăm de fiecare dată când se ivesc piedici,probleme,necazuri....
DE ce ,Doamne?
Și așteptăm răspuns....Nici nu ar conta de unde ar veni...doar să vină.Suntem prinși de probleme minore până într-o zi..o zi nefastă când afli ca cineva drag ție e la răscruce...Și nu poți să îl ajuți,numai Dumnezeu mai poate....și întrebi iar.............De ce ,Doamne? De ce eu? De ce nu altcineva? Atâta timp cât nu suntem direct implicați într-o dramă nu ne interesează,sau poate ne interesează într-o mică masură...pentru că e uman.Dar în secunda în care nenorocirea te lovește pe tine iți aduci aminte iar .....De ce ,Doamne?????Și nimeni nu îți poate spune, nimeni nu simte durerea sfâșietoare care te cuprinde ,nimeni nu îți înțelege neputința ,nimeni nu te poate ajuta nici măcar moral....De ce ,Doamne...anul ăsta e groaznic,a început de puțin timp dar simt că deja e prea mult.Dacă reușesc să nu înnebunesc e bine....De ce ,Doamne?Nimic și nimeni nu e atât de important....nu pot să îmi iau rămas bun.Nu acum!De ce ,Doamne?Dacă pleci la El eu unde mă duc?Eu cui rămân?Ție ,Doamne....Vreau să mă ajuți încă o dată.Vreau să rezist .
DE ce ,Doamne???Nu mai pot încheia optimist....a murit și asta în mine.Nimic nu mai contează decât VIAȚA . ATÂT...

joi, 24 februarie 2011

Despre iubire.......

Deunăzi am avut șansa să urmăresc „pe viu„ conferința lui Dan Puric -despre iubire.Aproape 3 ore de lecții de istorie,literatură,creștinism și artă.Toate având ca punct comun _IUBIREA.Acest eveniment a declanșat cu siguranță în toți cei prezenți sentimente contradictorii.În mine,una ,s-a întâmplat așa.Vorbea despre iubire ca și cum e singura rotiță a Universului care îl face să existe....Am înțeles -prin prisma expunerii sale-că e adevărat.Fugim ca nebunii să adunăm averi,faimă,uităm să trăim cu adevărat ,suntem sclavii propriilor dorințe mărunte,uităm că nu ne-am născut ca să muncim pânâ la epuizare,ca să mâncăm până crăpăm,să ne amărâm zilele unii altora....Fără să vrei ,după ce auzi spus cu voce tare secretele inimii fiecăruia dintre noi,realizezi că nu esți singur în caruselul ăsta nebunesc care a devenit viața noastră.Nu ești singur decât dacă îngădui să lași bucuriile vieții să treacă pe lângă tine.Da,știu ,suntem oameni ocupați,avem probleme arzătoare ce nu suferă amânare,etc....Eu m-am oprit o clipă.Și exact cum acum o săptămână ceream ajutorul divin și am primit semnul cerut ,la fel și acum am înțeles ceea ce trebuia poate să stiu de mult.Cu siguranța nu Dumnezeu dorește ca să imi fie greu și mie ca și altor miliarde de oameni,nu Dumnezeu nu mă iubește ci EU.Nu mă iubesc îndeajuns încât să spun AJUNGE!!!Poate voi găsi,cu ajutorul Său,într-o zi și tăria asta.Să spun PÂNĂ AICI!
Despre iubire?
”Dumnezeu este iubire....„

marți, 15 februarie 2011

Bunul simț

Să vorbești despre bun simț poate părea desuet....dar nu e ! Se tot apelează la bunul nostru simț în diferite ocazii - bunul simț e cel care te oprește să-ți pocnești concetățenii când aceștia sar calul încercând să intre cu cizmele în viața ta ,bunul simț îți dictează când trebuie să te retragi când observi că nu ești dorit , bunul simț ne face (sau ar trebui să ne facă) să nu uităm că nu suntem animale...Mă rog,ați înțeles ideea. Ce faci însă când te trezești că numai tu sau,mă rog, că ești printre cei puțini care mai uzitează bunul simț în relațiile interumane ? Le dai celorlalți dovada sau ajungi ca ei ? Aici e întrebarea......Azi eram intr-un spațiu public și ma gândeam la ale mele....și mă rugam lui Dumnezeu să îmi dea un semn....Și ce să crezi, cum stăteam eu și îmi plângeam de milă neștiind încotro să apuc ,urechile îmi percepură ceva .....și am început să zâmbesc. Am primit semnul dorit , nu stiu dacă de la Dumnezeu sau doar de la cineva care era pe aceiași lungime de undă cu mine . Și am inteles că, DA,bunul meu simț nu va ceda ``curentului`` de parveniți ,lingăi ,parașute „școlite„ și oameni de nimic care încearcă să mă facă să mă declar învinsă ...pentru că ``SHOW MUST( AND WILL!!! )GO ON``!Imi puteți lua inima din piept -unii chiar ați facut-o -dar nu veți anula sufletul meu pt că intradevăr ``Show must go on``! With or without you.....or me ,it`s up to God .
SHOW WILL GO ON!!!!as long as I live....

joi, 3 februarie 2011

NU MAI VREAU!!!!!!

Nu mai vreau abuzuri,nu mai vreau ranchiuna,nu mai vreau ura,nu mai vreau probleme,nu mai vreau rea credinta,nu mai vreau invidie ,nu mai vreau prost gust,nu mai vreau batjocura,nu mai vreau tampiti ,nu mai vreau nimic.....Vreau in schimb bun simt,omenie,intelegere,armonie,empatie....Credeti ca am vreo sansa de a mai gasi asa ceva?Oriunde,doar un loc macar si nu mi-as pierde speranta.....PAna voi gasi acea oaza de normalitate probabil ca voi mai gasi de-alde de astia care ``pot si vor``!Dar ce dracu vor ,nu stiu...Poate pot si vor sa-i calce pe toti ``pe cap``,poate vor si pot sa -si dovedeasca lor ca vor si pot...nici nu conteaza ce!In asentimentul dumnealor si EU VREAU si cu siguranta si POT!!! Ce? Sa-i trimit la dracu ,de exemplu!!!!Sa ma duc eu la dracu ,poate ,ca sa nu-i mai vad.EU VREAU SI POT SA FIU OM!Si omul din mine urla cat il tin plamanii-NU MAI VREAU SI NU MAI POT!!!!!!!

marți, 4 ianuarie 2011

VIATA DE ARTIST.......uneori...

Vorbeam acum cateva zile de etape....Iata ca am intrat in acest an ca Artist apreciat si aplaudat dar se pare ca vorba aia ``nu esti profet in tara ta`` incepe sa devina realitate.Dupa 18 ani de profesionism  ca artist am ajuns in postura de ``muncitor calificat``,asta pentru ca iar s-a schimbat ``traseul teatrului``.Un domn mi-a declarat azi ca din punct de vedere profesional noi-adica ``vechii`` nu existam!!!! Ca teatrul in care mi-am pus inima si viata nu a existat in ultimii 20 de ani ci ca a fost doar un teatru de ``divertisment`` , deci facil ,iar ceea ce va  urma acum va fii ``teatru de arta``.Cei mai buni ani ai tineretii mele -si a altora-au fost ``divertisment``.Facultatea pe care am terminat-o-nu  e buna pentru ca domnia sa a terminat o alta facultate.Muzica pe care o cant e frumoasa si ``o sa fiu folosita in spectacole daca vreodata va fii nevoie`` dar pana atunci poate mai car niste haine ,mai cos niste nasturi ,mai vand niste bilete ,mai dau cu matura ,mai fac ceva scriptologie etc.Asta pentru ca`` artistii care vin la noi nu pot suporta anumite lucruri,ei traiesc in alta lume,sunt ca niste copii ,au orgolii ``,intr-un cuvant sunt intangibili dar ``vechii`` pot fii aruncati de colo colo -ca indura multe-pot fii jigniti ,trimisi la maturat ,pusi sa  care haine ca orgoliul lor de artisti a murit odata cu ``indobitocirea maselor``.Care mase nu au voie la spectacole pentru ca e un teatru ``exclusivist`` pentru cei ``dotati intelectual`` ,nu pentru prostime....Nu stii cine e Grotowski???Nu ai voie la teatru!!! Nu ai auzit de teatrul epic??esti un incult!!! Nu stii ce e aia chatarsis???E jale!!!!
Cineva zicea ca odata si odata se va asterne linistea si normalitatea si in teatrul asta .Noii veniti sunt de parere ca `` nu vrem sa muncim``,ca incercam sa ne sustragem cumva scenei,si ni se preda lectia referitoare la ce inseamna teatru....iar.In 18 ani am auzit aceleasi lucruri din guri diferite ca se doreste ``normalitatea``....cum naiba sa fie ceva normal intr-un loc in care Artistul e femeie de serviciu , in care femeia de serviciu nu exista ,in care toata lumea iti da lectii despre toate ...Da ce naiba fratilor chiar ne-ati cules de pe drumuri?????Cantam la colt  de drum si in ``marinimia voastra`` ne-ati dat o paine????Sau suntem noi tampiti?incep sa cred ca cea mai mare problema sunt eu ! Creierul meu si ficatii mei nu mai pot inghiti atata murdarie  ,atata fatarnicie ,atata dispret .Asa ca daca auziti de un loc de munca -nu ma intereseaza salariul --un loc in care un Artist (de la inceputul vietii si pana la capatul ei ) poate sa isi gaseasca linistea si sa poata trai fara a i se imputa ca are obligatii in primul rand fata de familia sa !!!-daca aflati de orice astfel de loc va rog dati-mi un semn.....
Pana la noi ordine si pana ma mai tin nervii raman aceiasi Roxana.       
Dupa........nu mai stiu....