joi, 31 decembrie 2009

LA MULTI ANI,2010!!!!!

ANUL CA ASTAZI SE TERMINA A FOST UNUL GREU....PT MULTI.
DAR SA SPERAM CA CEL CE VINE NU VA FII MAI GREU CA 2009.MAI BUN ,PUTEM SPERA,MAI RAU,NU VREM SA CREDEM.
ORICUM VA FII,AZI ESTE INCA 2009.ASA CA IMI IAU RAMAS BUN DE LA VARSTA DE 34 DE ANI,SI INTRU -CU DREPTUL SPER!-IN AL 35-LEA AN DE VIATA.MI-AS DORI SA FIE UN AN BUN PT MINE DAR ACCEPT ORICE IMI DA DUMNEZEU!
ASA CA ,CU INCREDERE IN FORTELE MELE ,SI CU CREDINTA IN DUMNEZEU,NU-MI RAMANE DECAT SA SPUN---LA REVEDERE,2009!
---BINE AI VENIT,2010!!!
LA MULTI ANI!!!!!!

marți, 15 decembrie 2009

TRENUL VIEȚII.....

Am primit acest filmuleț de la o prietenă și m-a impresionat așa de tare încât am hotărât să-l postez aici....Poate vă va plăcea și vouă...
Așadar.....trenul vieții....
v

duminică, 22 noiembrie 2009

COLINDUL MEU...PENTRU VOI,DE LA PRIETENI...

Ce mă îndeamnă să-mi reîntorc privirea către cei de lângă mine,cei pe care îi consider prieteni?Un lucru care pentru alţii poate părea minor dar pentru mine a însemnat enorm.Şi anume:o prietenă mi-a dat versuri ,un alt prieten m-a ajutat cu elaborarea piesei,un alt prieten mi-a dat câteva idei privind coloratura piesei ,toţi mi-au suportat nervii născuţi din neputinţa mea,la acel moment ,de a mă aduna şi a pune pe note ceea ce sufletul meu simţea.Când ,după zile de nervi,întrebări,neputinţă,dorinţă de a ieşi ceva nemaipomenit,am reuşit să mă adun si să finalizez proiectul muzical despre care vă vorbesc,a venit un moment în care un OM pe care îl cunosc de f. puţin timp m-a surprins cu un gest care pentru alţii poate părea minor dar pentru mine a schimbat f.multe dintr-un singur motiv:ceea ce a facut el nu i-a fost cerut de mine ,a facut-o PUR şi SIMPLU.Din PRIETENIE,si pentru că am ONOAREA să mă considere prietena lui şi a soţiei lui ,eu încă o dată spun din suflet- MULTUMESC,OVIDIU!!!!
Poate că vă veţi întreba ce a făcut atăt de special.Ei,bine clipul la piesa FLORI DE GHEAŢĂ,piesă pe care o puteţi asculta mai jos,e făcut de PRIETENUL meu OVIDIU.Şi de ce e aşa important___pentru că e primul meu clip solo.
Celor ce m-au ajutat să realizez această piesă le mulţumesc,iar VOUĂ,celor ce poate o veţi asculta v-o dedic!
Colindul meu....pentru voi
FLORI DE GHEAŢĂ

marți, 17 noiembrie 2009

ARTA de a fii OM

Se apropie sărbătorile și fiecare dintre noi își face bilanțul pe anul care se apropie de final.De ce se întâmplă acest lucru doar în perioada asta,nu știu.Bilanțul ni-l putem face oricând simțim că acest lucru ne este imperios necesar pentru a putea continua sau abandona proiectele pe care le avem .Dacă totul a mers bine ne putem probabil mândri cu un bilanț pozitiv,dacă nu -nu.
Și iată-mă și pe mine ajunsă la un astfel de bilanț,dar al meu e mai special pentru că nu e unul trimestrial,anual,și nici măcar cincinal.Este unul făcut după un deceniu.Un deceniu în care am încercat să dau tot ce am avut mai bun în mine,un deceniu în care am avut cele mai mari realizări dar și cele mai mari dezamăgiri.Cele mai mari realizări ce-mi aparțin sunt copiii mei.Acum că au crescut pot spune că mi-am blestemat zilele,și îmi fac mea culpa-nu o data,că nu am reușit ,poate ,să le dau tot ce aș fii putut să le dau.Asta pentru că de-a lungul deceniului care a trecut nu am putut fii altfel decat OM.Poate aș fii putut sa le ofer mult mai mult dacă aș fii știut să fac compromisuri.Ei bine,nu am vrut să fac compromisuri și refuz în continuare să fac orice contravine structurii mele interioare.Poate sunt visătoare,dar eu voi trăi întotdeauna cum doresc eu ,nu cum vor alții!
Trecând peste asta,o altă realizare a mea e că am reușit de-a lungul anilor,DOAR PRIN MUNCA MEA,să ajung dpdv profesional unde sunt acum .Adică niciodată nu voi accepta ca cineva să-și aroge dreptul de a susține că m-a cărat în spate!!!Nu sunt un star,departe de mine asta,dar sunt un OM la care alții apelează pt că ,probabil ,mă consideră destul de bună pentru a mă solicita profesional.
Trecând și peste asta,ajung la dezamăgirile acestui deceniu.Cea mai mare dezamăgire cred că se referă la faptul că te poți înșela foarte ușor în ceea ce privește oamenii.Da,oamenii sunt capabili de cele mai mari dezamăgiri.
Sper ca ,la rându-mi ,să nu fii dezamăgit foarte rău sau ireparabil.Ce încerc eu aici să spun este că a greși e omenește!Cand o faci neintenționat....
Ce rămâne după un deceniu?O VIAȚĂ închinată altora,2 copii doar ai mei,un suflet-pereche care-mi suporta toate,si multe lacrimi.....
SĂ FII OM,COPILUL MEU!!!!

marți, 10 noiembrie 2009

Despre prieteni....

Despre prieteni pot spune multe.Un loc aparte în inima mea au avut întotdeauna prietenii.Fiind o fire volubilă și sociabilă am avut parte de mulți prieteni- sau așa mi-a placut să cred.
Prieten e acela care e langă tine si cand ți-e greu- sau mai ales atunci.Unui prieten poți sa-i spui orice fără teama de a fii judecat.Intr-un PRIETEN trebuie să știi că poți avea ÎNCREDERE!!!!Cred că asta ar fii,în ceea ce mă privește,definiția prietenului.Increderea este după părerea mea principalul lucru care stă la baza oricărei relații ,dar în special la baza unei prietenii adevărate.
Care ar fii rețeta unei astfel de relații nu pot să vă spun.Fiecare dintre noi are o anumită personalitate și de aceea pretenția unei rețete universal valabile mi se pare deplasată.
Ce pot impărtași din experiența proprie este însă că așa cum prietenii te susțin ,tot ei sunt capabili de cele mai dureroase Trădări.Sufletul este cu atât mai sfâșiat cu cât nu te-ai aștepta din partea unui prieten la astfel de trădari.Ce numesc eu trădare?!Intre prieteni nu este loc pentru fățărnicie!Ești sau nu ești prieten cu cineva.Nu poți fii prieten numai cand totul e in regulă ,dar să fii primul care ridici piatra împotriva prietenului tau!Asta inseamnă pur și simplu că te negi pe tine,cel de până atunci.
Eu sunt de părere că doar COMUNICAREA poate impiedica trădarea!De aceea vă sugerez -uitați-vă în jurul vostru cu atenție,și dacă aveți cel mai mic lucru de spus prietenilor voștrii spuneți-l cu toata inima,cu drag totuși,doar vă sunt prieteni!!!!
Daca le-ați greșit nu vă fie jenă să le cereți iertare.Dacă v-au greșit deschideți-vă sufletul si iertați.Doar vă sunt prieteni!!!
Prietenia adevărată poate dura zeci de ani,poate cât viața unui om.Dar în prezența trădarii se poate termina intr-o clipită!și ar fii păcat si foarte dureros.....
Prietenilor mei le cer clemența ,daca le-am greșit ,și îi IERT dacă m-au TRĂDAT!!!!
Doar suntem PRIETENI...........

vineri, 6 noiembrie 2009

Jungla

De foarte multe ori,prinși in tumultul vieții,uităm de noi.Din oameni ne transformăm in mașini,roboți umanoizi,singurul nostru gând fiind acela al supraviețuirii.Cu orice preț,prin orice mijloace-trebuie sa supraviețuim!Sânt de acord cu asta - până la un punct.Am reușit să ne pierdem singurul lucru care ne
deosebea de animale:Umanitatea.De ce spun asta? Pentru că din păcate e purul adevăr.
Nu o dată am fost de față la asemenea manifestari de animalism,și incă venite din partea unor domni sau doamne pe care nu le-aș fii crezut in stare de asemenea comportamente,și de aceea pledez pentru adevar și impotriva fățărniciei!Adevarul e că ,in condiții de stres,omul reacționează neașteptat.De cele mai multe ori urât!!!
Ca să nu pierdem contactul cu realitatea,bună sau rea,dar să nu uităm nici că totuși ne numim Oameni,ar fii indicat să incercăm să trăim după legile omenești și nu după cele ale junglei.Sigur se vor găsi voci care să argumenteze că acest lucru este imposibil in toată nebunia care se numeste azi Lume.Acestor voci aș vrea să le amintesc un lucru:să fiți convinși că nu toată viața veți fii din categoria celor care ,călcând pe cadavre ,vor deține controlul absolut a TOT ceea ce vă inconjoară!!!!
S-ar putea ca ,mai repede decăt credeți,să ajungeți in categoria cadavrelor -călcați la răndu-vă in picioare de următorii prădători cu fețe umane și suflete moarte,care -la fel ca voi-nu vor stii de MILĂ și sub călcâiele cărora odată ajunși nu veți mai avea Speranta!
Speranta in Viată,Speranța că nu v-ati pierdut iremediabil Umanitatea!!!
Aș vrea să trăiesc clipa in care măcar unul dintre cei vizați s-ar trezi și și-ar da seama de răul făcut in juru-i,și- poate devin visătoare -ar incerca să repare câte ceva .
Măcar incercați-s-ar putea să fiți surprinși de rezultat -să vă aduceți aminte că Incă vă numiți OAMENI!!!!!!!

luni, 2 noiembrie 2009

spectacolul uman

ieri a fost ziua mortilor.adica,toata lumea ,cu mic cu mare,s-a indreptat spre locul de odihna vesnica a celor dragi.uitandu-ma in juru-mi nu am vazut decat foarte putina durere ,si mai putina piosenie,dar foarte mult mahalagism.adica,in loc sa mergem la mormintele celor disparuti pentru a-i omagia in aceasta unica zi din an in care,sa recunoastem -doar putini dintre noi vin la morminte si cu alta ocazie-o facem impinsi nu de dorinta de a face acest lucru ci pentru ca asa sa face,se intampla tocmai contrariul.oamenii,din dorinta evidenta de a epata,desi chiar e deplasat sa faci lucrul asta chiar si in cimitir,nu mai au nimic pios in comportament singurul gand fiind acela ca lumea din jur trebuie NEAPARAT sa ramana uluita la vederea praznicelor intinse pe lespezile mormintelor ,ca si cum asta e dovada cea mai importanta de omagiu adus celor plecati la cele vesnice.nu mai spun de rapacitatea comerciantilor care sunt in stare sa-si vanda si propriile mame ,doar doar cineva ar da mai multi bani pe marfa lor.
am plecat scarbita de acest spectacol macabru care nu are de a face sub nici o forma cu amintirea si omagierea mortilor ci cu nesimtirea ,mahalagismul,prostul gust si pana la urma cu batjocorirea si pangarirea unui spatiu in care ar trebui sa ne amintim ca nu suntem vesnici,si ca timpul ingaduit noua ar trebui folosit cum putem mai bine.
un singur gand ,un singur ban dat unui sarman e mai uman,din punctul meu de vedere ,decat toate praznicele pantagruelice care nu au ca scop decat imbuibarea viilor si nicidecum respectul ptr morti!
si inca ceva-cum ar fii daca ne-am respecta noi intre noi si cat suntem INCA printre cei vii!!!

joi, 29 octombrie 2009

arta actorului

cand vorbesti despre actori in mod normal te gandesti la cei care sub obladuirea Thaliei urca pe scena si ,intr-un fel sau altul,prin mijloacele specifice meseriei,ajung sa-ti atinga sufletul.corect?dar ce te faci cand descoperi cu stupoare ca cei mai mari actori pe care i-ai vazut vreodata nu sunt cei de la televizor,nici macar cei din spectacolele de teatru pe care ,poate ,le-ai vazut sau ai auzit vorbindu-se de ele ci...suntem noi.fiecare dintre noi,oameni normali,cu vieti normale,cu meserii dintre cele mai banale.daca am avea timp sa ne privim in oglinda,dar sa ne VEDEM,nu acel tip de privire absenta pe care o aruncam dimineata in oglinda de la baie spalandu-ne pe dinti,pe jumatate adormiti,incercand sa ne gandim ce mai punem pachet copilului,cand trebuie platit curentul etc...ei,atunci am realiza ca suntem actori desavarsiti.incepand cu mama care zambeste in fata copilului ,cu sufletul sfasiat insa de neputinta de ai oferi strictul necesar.ea surade,incercand astfel prin miscarea colturilor gurii sa dea acelui copil siguranta de care el are nevoie,siguranta precara fara vreun suport insa dar care il face pe acel copil sa creada ca totul e bine-mama rade,inseamna ca e fericita.
cum ar putea copilul sa-si dea seama ca totul nu e decat un act dintr-o piesa veche de cand lumea,o piesa care sa repeta iar si iar,mergand pana acolo incat la un moment dat copilul,ajuns adult,joaca acelasi rol asigurand astfel continuitatea piesei in timp.
actori suntem cu totii,indiferent daca ne dam seama sau nu de asta.ideea e sa acceptam asta si sa incercam sa ne fim proprii regizori,si nu simple marionete.
spectacolul vietii trebuie sa continue....e adevarat,dar de noi depinde daca la sfarsit piesa vietii fiecaruia dintre noi se termina in glorie sau in noroi.deci,fiti actori daca puteti si nu doar figuranti pe scena vietii.

miercuri, 28 octombrie 2009

Prolog

M-am gandit de doua ori inainte sa imi fac un blog. Asta pentru ca, in viziunea mea asupra lumii, problemele lumii nu mai intereseaza azi pe nimeni! Fiecare e pentru el, trecem unii pe langa altii dar nu ne vedem, prea ocupati fiind cu... noi. Asa ca, dupa ce m-am uitat putin in jur, chiar trebuia sa spun unele lucruri, m-am hotarat! Iata-ma scriind pe propriul blog. Trebuie sa recunosc ca de abia acum am descoperit internetul, precum si nenumaratele posibilitati pe care le ofera. Asa ca, pentru inceput... salut oportunitatea de a imparti cu cei interesati experientele vietii, in general, dar si oportunitatea de a-mi exprima propriile simtaminte. Asa ca, in speranta ca vreodata, cineva, undeva, va citi ce am scris sau voi scrie, si va intelege cate ceva, dati-mi voie sa spun atat:
TE SALUT LUME!