Azi am avut o
zi...Una din alea în care iți vine să te tot duci. Eu m-aș fi dus pe malul apei
.Să nu mai simt atâta frustrare .Să nu mai văd atâta chin.
Când animalele se
chinuie așa noi, oamenii, le curmăm suferința.Că e ..uman. Atunci de ce nu e la
fel de uman să curmăm suferința oamenilor? Sau noi putem „„duce „mai mult ? Eu nu. Eu nu mai vreau. Probabil că mă paște o depresie.Nu chiar de primăvară,că înca nu am simțit –o...O depresie de pre primăvară .Na,tocmai am inventat un nou
cuvânt.Unul ...al meu.Pre primăvara. Pre ...Înainte de ...Înainte de a crăpa ,la
propriu ,atât mai spun: opriți-vă ,când nu vă mai simțiți oameni. Pauză.Și de
la capăt,când redeveniți umani.
Mă duc să plâng în preprimăvara mea .Măcar atât
pot să fac.
