Pre primăvara

Azi am avut o zi...Una din alea în care iți vine să te tot duci. Eu m-aș fi dus pe malul apei .Să nu mai simt atâta frustrare .Să nu mai văd atâta chin. 

Când animalele se chinuie așa noi, oamenii, le curmăm suferința.Că e ..uman. Atunci de ce nu e la fel de uman să curmăm suferința oamenilor? Sau noi putem „„duce „mai mult  ? Eu nu. Eu nu mai vreau. Probabil că mă paște o depresie.Nu chiar de primăvară,că înca nu am simțit –o...O depresie de pre primăvară .Na,tocmai am inventat un nou cuvânt.Unul ...al meu.Pre primăvara. Pre ...Înainte de ...Înainte de a crăpa ,la propriu ,atât mai spun: opriți-vă ,când nu vă mai simțiți oameni. Pauză.Și de la capăt,când redeveniți umani.

Mă duc să plâng în preprimăvara mea .Măcar atât pot să fac.

Sunt artist

Poate vă veți minuna de titlu.„Sunt artist”! Păi asta se știa deja....DA,dar acum mi-am reamintit și eu! Asta pentru că deja de atâtea ori am auzit că nu sunt nimic încât parcă am început să cred și eu. Am avut onoarea să fiu invitată să cânt la un eveniment realizat de școala postliceală sanitară „Carol DAvila”.Toate bune și frumoase....am ajuns -cum îmi e obiceiul -înainte cu o oră pentru a face câteva probe de sunet.Cei care erau responsabili cu sonorizarea și trebuiau să fie deja acolo nu erau! Au venit când deja lumea intra în sală...mă rog,fiecare își face meseria cum consideră....Cu 100 de oameni deja instalați pe scaune mi-am spus oful-adică vreau și eu o probă de sunet!!!! La care un domn m-a întrebat zeflemitor-„DA ce și artiștii mai fac probe de sunet?”Cei care mă cunosc își pot da seama cam ce ar fii trebuit să își audă nea Caisă...dar ca o lady-hahaha-am înghițit în sec și i-am răspuns calm-„Mai ales artiștii trebuie să facă probe!” Nu am mai continuat discuția -nu avea rost-și înainte cu câteva minute de începerea evenimentului am reușit să zic și eu un 2-10 în microfon.Când mi-a venit rândul să cânt și am luat microfonul pt a cânta nu aveam o stare prea bună.Dar au început acordurile și după primul sunet pe care l-am produs sala s-a ridicat în picioare! Sentimentul care m-a cuprins nu poate fii descris în cuvinte! OAmenii cântau cu mine ,băteau din palme ,iar când prima piesă s-a terminat un uragan de voci a început să strige numele meu.Sunt sigură că mulți dintre ei nu m-au văzut în viața lor .Și într-o fracțiune de secundă mi-am amintit toate lucrurile pozitive din viața-mi zbuciumată și contestată ( de unii) de artist și urmatoarele melodii nu au mai fost cântate doar cu glasul și o parte din sufletul meu ci cu TOATĂ ființa mea! Și ce răsplata......300 de oameni m-au privit cu ochii plini de suflet!! Nu am avut destule cuvinte să mulțumesc pt o seară extraordinară pentru că am copleșită.Chiar dacă există oameni pe lumea asta care mă contestă pe mine ca artist și chiar ca om țin să spun că artistul moare artist indiferent UNDE ar lucra!

Îmi plac oamenii

Îmi plac oamenii ....majoritatea.Sunt dependentă de oameni ....de calitate.Încerc să am în jurul meu oameni.....buni. Evit ,pe cât pot,să mă amestec cu oameni....de alt fel...
Am reușit să înțeleg cum funcționează oamenii:vor să fie fericiți,bogați,frumoși și veșnic tineri...
Eu am reușit să îi înțeleg....cred.
Dar poate că nu mă fac la rându-mi înțeleasă.....
Îmi plac oamenii..dar nu îmi plac profitorii.Îmi plac oamenii ...dar nu îmi plac trădătorii.Îmi plac oamenii..dar nu îmi plac mincinoșii.Îmi plac oamenii ...dar nu îmi plac lașii.Îmi plac oamenii...iar 1-2 exemplare nereușite nu vor putea să mă determine ....să nu îmi placă oamenii.
Nu trăiesc în junglă-dar uneori așa parcă e...o junglă cu câteva maimuțe ( mici,amărâte .care nu deranjează și nu sunt deranjate decât poate de tânțari!),câțiva urangutani (puțin mai mari și nu chiar inofensivi!),vreo 2 bucăți de boa (periculoase rău,dar fiind așa de mari reușești să te ferești !)vreo 10 anofeli leșinați (că nu au mai supt de mult sânge!și multe cobre.
Ce dracu fac ele în junglă,nu știu....că mi se pare că-s cam departe de „habitatul„ natural....
Mă rog....multe vietăți întâlnești în jungla mea....Câte o potaie rătăcită își găsește sfârșitul după ce cobra i-a ieșit în cale.Un anofel epuizat de atâta „bâzâială„ mai are puterea să deranjeze liniștea ,dar mai rar.
Nu de alta dar cobra regală e prin preajmă......Și în lipsă de vreo maimuță poate și un anofel poate reprezenta o captură pe panoplia cobrei regale.
Dar iată că în jungla mea este și o mangustă.Cobra știe și se ferește la rându-i .....
Pentru ea,pentru cobra regală EU pot fii mangusta...dacă vreau.
Dar mie îmi plac oamenii.....nu cobrele.Deci prefer să rămân printre ei.

Intamplari din teatru....

A fost odată ca niciodată un teatru . Când l-am cunoscut avea deja vreo 40 de ani de când exista.Și ce mi-am zis eu--Ce ar fii dacă l-aș cunoaște mai bine ?pe el ,pe teatru? --și m-a împins păcatul și inima-mi să fac un pas spre el....Și l-am făcut......Au trecut de atunci vreo 17 ani.Ani frumoși cu bucurii și tristeți,cu premiere și scandaluri,cu prieteni sau doar colegi,cu regizori ,cu scenă,cu muzică ,cu turnee -unele chiar memorabile(mai tineți minte dragi colegi turneul de la Corabia cu pateu si gogoșari o săptămână??!)-cu festivaluri și premii,cu bune și rele.17 ani în care am crezut cu tărie că TEATRUL înseamnă ( mai presus de scenă,decoruri ,piese etc ) OAMENI.Născuți  pentru asta ,cu microbul scenei în sânge ,cu răbdare ,devotament-uneori dus la absurd-(mai tineți minte dragi colegi cum de pe masa de operație ,chiar a doua zi ,o colegă a revenit pe scena fără de care nu putea trăi chiar cu riscul sănătății sale?!). OAMENII teatrului s-au văzut în postura de mici ,foarte mici pioni în jocul celor mari ,al politicienilor demagogi care s-au bătut cu cărămida în piept trimițându-i acasă pt „vreo câteva luni„ tocmai ca atunci când se vor finaliza  lucrările la teatrul lor iubit să se reîntoarcă pt a-l sluji și la vremuri bune ,la fel de bine cum l-au slujit la vremuri de restriște.Zeci de ani cu costume vechi, cu instrumente reparate de zeci de ori,cu cârpeli,cu petice și foarte multă muncă și pasiune,fără nimic dar cu INIMĂ .Și acum când teatrul a îmbrăcat costum nou ,are sală mare si frumoasă ,are cabine  etc cineva a hotărât că OAMENII TEATRULUI locali nu merită să se bucure de aceste lucruri,că alții veniți din alte părți sunt mai OAMENI decât OAMENII TEATRULUI, că ai noștrii nu se ridică la nivelul pretențiilor -nu știu din ce punct de vedere pt că dpdv artistic nu i-a evaluat nimeni!!!! ,dar că alții sunt mai indicați să joace pe scena pe care colegii mei au dat efectiv SÂNGE  dar care acum „după câteva luni„ (care apropo s-au transformat în ani,) nu mai corespund .Cine e Dumnezeul scenei noastre?Cine hotărăște -după ochi pt că practic s-a hotărât acest lucru deja în birourile cu uși veșnic închise pt noi dar veșnic deschise pt alții a căror singură calitate față de OAMENII TEATRULUI este că sunt....din altă parte.Deci caut un raspuns -altul decât acela să imi văd de treaba mea!-referitor la acești oameni a caror singură vină este că locuiesc AICI!
Unde să mă duc să întreb?Cine imi poate spune .....NOI cu cine votăm?!!!Caragiale  și alții nu au fost scriitori ci profeți.....Eram intrebată ce e cu versurile lui Păstorel Teodoreanu ,cele postate mai jos.Răspunsul poate vine citind rândurile de mai sus.ÎN lumea asta prefăcută .........Dacă artiștii sunt dați afară de pe scene de oameni care peste noapte se pricep la artă atunci poate că de maine ma veți găsi printr-o sală de operații.Să imi fac singură lobotomie că altfel o sa fac anevrism!
Așadar ,schimband puțin domeniul „studiat „de P.Teodoreanu.......ȘI ARTIȘTII ADEVĂRAȚI
SUNT DAȚI AFARĂ DE .........
Unde esti tu Țepeș Doamne?

spectacolul uman

ieri a fost ziua mortilor.adica,toata lumea ,cu mic cu mare,s-a indreptat spre locul de odihna vesnica a celor dragi.uitandu-ma in juru-mi nu am vazut decat foarte putina durere ,si mai putina piosenie,dar foarte mult mahalagism.adica,in loc sa mergem la mormintele celor disparuti pentru a-i omagia in aceasta unica zi din an in care,sa recunoastem -doar putini dintre noi vin la morminte si cu alta ocazie-o facem impinsi nu de dorinta de a face acest lucru ci pentru ca asa sa face,se intampla tocmai contrariul.oamenii,din dorinta evidenta de a epata,desi chiar e deplasat sa faci lucrul asta chiar si in cimitir,nu mai au nimic pios in comportament singurul gand fiind acela ca lumea din jur trebuie NEAPARAT sa ramana uluita la vederea praznicelor intinse pe lespezile mormintelor ,ca si cum asta e dovada cea mai importanta de omagiu adus celor plecati la cele vesnice.nu mai spun de rapacitatea comerciantilor care sunt in stare sa-si vanda si propriile mame ,doar doar cineva ar da mai multi bani pe marfa lor.
am plecat scarbita de acest spectacol macabru care nu are de a face sub nici o forma cu amintirea si omagierea mortilor ci cu nesimtirea ,mahalagismul,prostul gust si pana la urma cu batjocorirea si pangarirea unui spatiu in care ar trebui sa ne amintim ca nu suntem vesnici,si ca timpul ingaduit noua ar trebui folosit cum putem mai bine.
un singur gand ,un singur ban dat unui sarman e mai uman,din punctul meu de vedere ,decat toate praznicele pantagruelice care nu au ca scop decat imbuibarea viilor si nicidecum respectul ptr morti!
si inca ceva-cum ar fii daca ne-am respecta noi intre noi si cat suntem INCA printre cei vii!!!