Să vorbești despre bun simț poate părea desuet....dar nu e ! Se tot apelează la bunul nostru simț în diferite ocazii - bunul simț e cel care te oprește să-ți pocnești concetățenii când aceștia sar calul încercând să intre cu cizmele în viața ta ,bunul simț îți dictează când trebuie să te retragi când observi că nu ești dorit , bunul simț ne face (sau ar trebui să ne facă) să nu uităm că nu suntem animale...Mă rog,ați înțeles ideea. Ce faci însă când te trezești că numai tu sau,mă rog, că ești printre cei puțini care mai uzitează bunul simț în relațiile interumane ? Le dai celorlalți dovada sau ajungi ca ei ? Aici e întrebarea......Azi eram intr-un spațiu public și ma gândeam la ale mele....și mă rugam lui Dumnezeu să îmi dea un semn....Și ce să crezi, cum stăteam eu și îmi plângeam de milă neștiind încotro să apuc ,urechile îmi percepură ceva .....și am început să zâmbesc. Am primit semnul dorit , nu stiu dacă de la Dumnezeu sau doar de la cineva care era pe aceiași lungime de undă cu mine . Și am inteles că, DA,bunul meu simț nu va ceda ``curentului`` de parveniți ,lingăi ,parașute „școlite„ și oameni de nimic care încearcă să mă facă să mă declar învinsă ...pentru că ``SHOW MUST( AND WILL!!! )GO ON``!Imi puteți lua inima din piept -unii chiar ați facut-o -dar nu veți anula sufletul meu pt că intradevăr ``Show must go on``! With or without you.....or me ,it`s up to God .
SHOW WILL GO ON!!!!as long as I live....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu