Moarte...

De o bucata buna de vreme ma tot gandesc la moarte...-nu in general- ci la moartea mea...cum o sa fie ,cum o sa se desfasoare inmormantarea,daca o sa planga x sau z,ce o sa simt eu...Nu sunt nebuna ( sau cel putin asa sper) dar chestia asta cu moartea ma bantuie.Nu imi e frica de moarte ci de ce o sa ramana in urma mea.Tot timpul ma gandesc daca ai mei se vor descurca dupa ce au nu voi mai fii,daca fetele o sa isi gaseasca drumul fara mine,daca .....De fapt cred ca marea problema nu e ca o sa mor,ca asta stim sigur de cand ne nastem ca se va intampla.Ci MODUL in care voi muri ....voi suferi? Va fii rapid? O sa imi dau seama ca mor? Intrebari din astea`` existentiale``....Am ajuns sa ma gandesc in fiecare zi la asta....
Ma intreb daca si altii se gandesc la asta...sau eu o iau razna? Nu imi mai fac planuri de ceva vreme pt ca nu stiu daca are rost,iau fiecare zi asa cum e  si ...ma gandesc din nou la moarte!
Daca mor acum nu imi pare rau de ce am facut in 37 de ani de viata ci imi pare rau de ce NU am facut....nu i-am spus mamei ca o iubesc ,nu le-am strans in brate pe fete in fiecare zi ,nu am fost in Delta ,nu am vizitat Egiptul,nu am facut nici 5% din ce mi-am propus....
Si o intrebare ma chinuie-unde plec ? sau doar raman tarana? Nici o religie din lumea asta nu mi-a dat un raspuns pe care sa il accept ca adevar....O sa ``vad`` cand nu voi mai fii...
Fetele mele vor stii cat le-am iubit? Mama va stii cat am suferit ca nu am PUTUT sa ii spun cat o iubesc si ca stiu cat a suferit si ea? Dzeu stie.....pana atunci..o noua zi...o noua inmormantare ipotetica  ...dar aceleasi intrebari...
Cum o sa fie ????

Principii??? ce sunt alea???

Cu siguranta toti avem principii , fiecare dupa cum considera isi aplica propriile principii in viata.
Celor care cred ca teatrul si artistii sunt o vaca de muls le spun atat-FARA MINE!.Nu doresc sa fiu partasa la vinderea actului artistic ca pe o ``buleandra`` .Daca nu respecti datele problemei ( negocieri,contracte,PRINCIPII) te poti astepta la probleme.NU e vb de finante aici ( desi de la asta s-a ajuns la o mare panarama) ci de faptul ca ``geambasi de teatru`` fac legea.....ei hotarasc pe parcurs daca ,cum si pana cand artistul isi face meseria.Pt a nu face probleme domnilor despre care vb nu o sa le dau numele  INCA.Oricum eu am invatat o lectie -oamenii sunt condusi de instincte -nu de principii.Instinctul de a trai el bine,de a se `` descurca``,de a umili ( doar pt a se stie ``cine e seful``).Si chiar daca unul dintre cei despre care vb este ``un impresar cunoscut al unui artist foarte cunoscut``-artist pe care eu il respect si il iubesc-sunt sigura ca tot raul e spre bine.Daca voi fii intrebata de alti artisti sau voi auzi numele dlui intr-o conversatie dincare va reiesi ca a facut oferte mirobolante artistilor-ii voi atentiona.Cu banii te poti juca-cu respectul datorat artistilor care iti umplu buzunarele NU!ASa ca dragi ``geambasi`` contractul e sfant! Eu imi fac treaba,dumneata ti-o faci pe a dumitale,ne respectam reciproc si mergem inainte.Daca nu-atunci nu conta pe mine ca sa iti faci vila.
Multumesc colegilor mei ca m-au suportat in turneu,le multumesc pt zilele frumoase impreuna si sper sa avem ocazia sa ne simtim alta data artisti -nu vite duse la vanzare.

Intalnirea cu trecutul......

http://hunedoaramea.ro/article/aplauda%C8%9Bi-v%C4%83-rog

Calitatea se plateste

Dupa cum spune titlul- calitatea se plateste! INTOTDEAUNA! Asa cum mergeti la mall si cumparati ce e mai bun -de multe ori la preturi exorbitante-sau dati o gramada de bani pe niste boarfe ( scuzati cuvantul) de rahat -si faceti acest lucru numai pt ca `` sunt de firma``-asa trebuie sa fiti gata sa platiti calitatea.
Nu cantitatea ,nu ``firma`` ci CALITATEA! Bag de seama ca toti mai multi incearca sa cumpere servicii de calitate la pret de ``second hand``...ei bine cu mine nu merge.Nu trimit un cd cu mine la evenimente sau spectacole,nu fac play-back,nu o trimit pe sora-mea sau pe mama in locul meu la prestat.Deci nu accept rahaturi de genul-`` da` la aia ati fost cu atat!``.Cine doreste sa lucreze cu mine trebuie sa stie de la inceput ca NU FAC RABAT! IN primul rand nu fac rabat la CALITATE,nu cer averi dar nu accept firimituri si chiar ma simt jignita cand cineva crede ca -in lipsa de altceva-as putea sa cant pe pupe!
Sunt un artist serios ,nu fac pe diva NICIODATA dar nici nu sunt pres...in fata NIMANUI!
Calitatea se plateste iar negocierea se face plecand de la aceasta premiza. Ofertele de pret se fac in functie de solicitarile dv si sunt de bun simt .Pt a solicita oferta de pret ma puteti contacta prin email pe adresa roxanaolsanschi@ymail.com sau la tel 0724473196.Pt cei interesati mai puteti citi si http://roxanaolsanschi.blogspot.ro/2011/09/principii.html

Song/Sadness

Acesta este titlul unui spectacol care surprinde foarte bine esenţa mea de om şi artist.Cântec şi tristeţe...nu vă gândiţi la o chestie lacrimogenă,cu batistuţe şi suspine.Nu.Este o reflecţie sinceră a ceea ce cred eu că sunt - un om, un artist care priveşte cu umor negru propriile greşeli ,neîmpliniri sau eşecuri.Muzica îmi aparţine ,textele melodiilor sunt ale lui Lucian Blaga iar orchestraţiile îi aparţin lui Marcel Costa.Dacă vizionînd clipurile de mai jos vă veţi regăsi -mă bucur că nu sunt ultima optimistă incurabilă din ţara asta.Dacă nu vă veţi regăsi-asta e!

 Eu sunt cu siguranţă atât Sadness cât mai ales Song.Un spectacol regizat de Daniel Ionescu şi Mihai Vântu.

Planuri

La început de an cu toţii avem planuri. Mai realiste,mai fanteziste,fiecare după posibilităţi sau ţeluri.Eu anul acesta am un singur plan .....să fiu sănătoasă! Restul.....cu ajutorul lui Dumnezeu le-oi face.Sănătate-aceste este visul şi planul meu pt 2013.Nu cer nimic-nu vreau bani, nu vreau case.nu vreau sa mă mărit,să slăbesc,să fac copii etc.....vreau doar sănătate.Şi acelaşi lucru vi-l doresc şi vouă.
Restul......le-om face noi....
La mulţi ani!

Sunt artist

Poate vă veți minuna de titlu.„Sunt artist”! Păi asta se știa deja....DA,dar acum mi-am reamintit și eu! Asta pentru că deja de atâtea ori am auzit că nu sunt nimic încât parcă am început să cred și eu. Am avut onoarea să fiu invitată să cânt la un eveniment realizat de școala postliceală sanitară „Carol DAvila”.Toate bune și frumoase....am ajuns -cum îmi e obiceiul -înainte cu o oră pentru a face câteva probe de sunet.Cei care erau responsabili cu sonorizarea și trebuiau să fie deja acolo nu erau! Au venit când deja lumea intra în sală...mă rog,fiecare își face meseria cum consideră....Cu 100 de oameni deja instalați pe scaune mi-am spus oful-adică vreau și eu o probă de sunet!!!! La care un domn m-a întrebat zeflemitor-„DA ce și artiștii mai fac probe de sunet?”Cei care mă cunosc își pot da seama cam ce ar fii trebuit să își audă nea Caisă...dar ca o lady-hahaha-am înghițit în sec și i-am răspuns calm-„Mai ales artiștii trebuie să facă probe!” Nu am mai continuat discuția -nu avea rost-și înainte cu câteva minute de începerea evenimentului am reușit să zic și eu un 2-10 în microfon.Când mi-a venit rândul să cânt și am luat microfonul pt a cânta nu aveam o stare prea bună.Dar au început acordurile și după primul sunet pe care l-am produs sala s-a ridicat în picioare! Sentimentul care m-a cuprins nu poate fii descris în cuvinte! OAmenii cântau cu mine ,băteau din palme ,iar când prima piesă s-a terminat un uragan de voci a început să strige numele meu.Sunt sigură că mulți dintre ei nu m-au văzut în viața lor .Și într-o fracțiune de secundă mi-am amintit toate lucrurile pozitive din viața-mi zbuciumată și contestată ( de unii) de artist și urmatoarele melodii nu au mai fost cântate doar cu glasul și o parte din sufletul meu ci cu TOATĂ ființa mea! Și ce răsplata......300 de oameni m-au privit cu ochii plini de suflet!! Nu am avut destule cuvinte să mulțumesc pt o seară extraordinară pentru că am copleșită.Chiar dacă există oameni pe lumea asta care mă contestă pe mine ca artist și chiar ca om țin să spun că artistul moare artist indiferent UNDE ar lucra!