Se apropie sărbătorile și fiecare dintre noi își face bilanțul pe anul care se apropie de final.De ce se întâmplă acest lucru doar în perioada asta,nu știu.Bilanțul ni-l putem face oricând simțim că acest lucru ne este imperios necesar pentru a putea continua sau abandona proiectele pe care le avem .Dacă totul a mers bine ne putem probabil mândri cu un bilanț pozitiv,dacă nu -nu.
Și iată-mă și pe mine ajunsă la un astfel de bilanț,dar al meu e mai special pentru că nu e unul trimestrial,anual,și nici măcar cincinal.Este unul făcut după un deceniu.Un deceniu în care am încercat să dau tot ce am avut mai bun în mine,un deceniu în care am avut cele mai mari realizări dar și cele mai mari dezamăgiri.Cele mai mari realizări ce-mi aparțin sunt copiii mei.Acum că au crescut pot spune că mi-am blestemat zilele,și îmi fac mea culpa-nu o data,că nu am reușit ,poate ,să le dau tot ce aș fii putut să le dau.Asta pentru că de-a lungul deceniului care a trecut nu am putut fii altfel decat OM.Poate aș fii putut sa le ofer mult mai mult dacă aș fii știut să fac compromisuri.Ei bine,nu am vrut să fac compromisuri și refuz în continuare să fac orice contravine structurii mele interioare.Poate sunt visătoare,dar eu voi trăi întotdeauna cum doresc eu ,nu cum vor alții!
Trecând peste asta,o altă realizare a mea e că am reușit de-a lungul anilor,DOAR PRIN MUNCA MEA,să ajung dpdv profesional unde sunt acum .Adică niciodată nu voi accepta ca cineva să-și aroge dreptul de a susține că m-a cărat în spate!!!Nu sunt un star,departe de mine asta,dar sunt un OM la care alții apelează pt că ,probabil ,mă consideră destul de bună pentru a mă solicita profesional.
Trecând și peste asta,ajung la dezamăgirile acestui deceniu.Cea mai mare dezamăgire cred că se referă la faptul că te poți înșela foarte ușor în ceea ce privește oamenii.Da,oamenii sunt capabili de cele mai mari dezamăgiri.
Sper ca ,la rându-mi ,să nu fii dezamăgit foarte rău sau ireparabil.Ce încerc eu aici să spun este că a greși e omenește!Cand o faci neintenționat....
Ce rămâne după un deceniu?O VIAȚĂ închinată altora,2 copii doar ai mei,un suflet-pereche care-mi suporta toate,si multe lacrimi.....
SĂ FII OM,COPILUL MEU!!!!
Sa fii om in zilele astea, parca devine din ce in ce mai greu mai ales ca cei din jur numai omenie nu arata..dar slava lui Dumnezeu ca nu este imposibil si mai gasesti indivizi despre care poti spune ca sunt oameni in adevaratul sens al cuvantului....sa privim mereu partea cea plina a paharului si sa invatam din cele care poate ne-au adus mai putina fericire; sa auzim totusi de mai bine ..cu stima, Dorin
RăspundețiȘtergere